Imi place (2)

Cum era de asteptat, isi face aparitia si partea a doua. Cum pentru orice film (indiferent de natura, provenienta, fus orar) o a doua parte e mereu extrem de asteptata, asta cred ca se poate intampla si in cazul domeniului blogger-istic. Hmm… pentru a nu crea asteptari supra-giga mari, o sa spun de la inceput ca nu este o regie noua si nici nu se abate de la prima parte – nu mult.
Ati prins jocul; sau jocul va prins pe voi. Facem acum stop-cadru pe firul de nascociri imaginative de mai jos. Am pornit!

[Imi place…]

• sa culeg cadouri.
  
  Cand vine vorba de cadouri, toata lumea culege. Cei care o fac pentru altcineva merita tot respectul, problema e insa la ceilalti. Maniacii colectionari de cadouri, cei care strang si strang… si strang. Si vor doar sa primeasca, folosindu-se de fermecatorul lor zambet atunci cand iau in/la mana o noua punga (sau punguta, dar in cele mai multe cazuri un pungoi) in posesie. Uimirea persistenta si roiul de multumiri sunt si ele efectele care apar dupa pasarea “micutei atentii”… ca nu se stie niciodata cand vei primi un nou cadou din aceasta directie.
  Si in vitrina/garderoba/raft mai incape oricand ceva nou!
  
  
• sa tip de furie.
  
  Bine, si? Pe cine impresionezi, pe cine influentezi facand asta? Daca lasitatea se poate masura ca si sunetul, toti acesti spiridusi rataciti si frustrati regulat s-ar bate undeva la limita de sus. Pana la urma furia e o metoda de a invata sa te autocontrolezi, sa stii cum si cand sa te opresti si sa te calmezi. E adevarat, e si o cale buna de a te descarca, mult mai buna decat distrugerea in masa sau distribuirea/aruncarea vinei catre persoanele din nord-vest care nu au nicio legatura cu tot ceea ce tine de tine. Totusi, mai bine taie-ti corzile pana nu surzesti pe cineva, soprano!
  
  
• sa declar razboi magazinelor.
  
  Nu sunt putine persoanele care sunt mai incantate de practicarea shoppingului decat de ceea ce au obtinut in urma lui. Eu le vad ca pe niste haite de femeiusti care si-au parasit tribul si acum practica canibalismul extrem, cu un card potent in loc de sulita si alergand din magazin in magazin impiedicandu-se in propria fusta. Sunt genul de specimene ametite care mai intai se aranjeaza in geamul fiecarei vitrine dupa care intra in magazin si observa ceva interesant abia cand dau sa iasa, culmea, chiar in vitrina! Se pot observa foarte usor in orice locatie, majoritatea poarta cu ele accesorii normale si accesorii temporare (“n” pungi, de la “n” firme [evident]). Cei mai mari dusmani ai lor sunt scarile rulante.
  
  
• sa hartuiesc babe.
  
  *laughing* Pe cat de aiurea suna, pe atat si e. Autorii sunt niste indivizi din categoria “shukari”, victimele sunt niste babute din categoria babe clasice, ale caror scop e doar sa duca acasa o punga cu legume proaspete si sa-i faca sotului o ciorba (clasica si ea). Scenariul e la randul lui clasic: o baba intr-un cerc de baieti, o atmosfera de rasete si un baston pe care baba si-l apara cu strasnicie.
  
  
• sa-mi arat muschii.
  
  Muschii sunt ca o masina noua si rebela. Faci rost de ea, te lauzi cat poti de mult cu ea dupa care ti-o “julesti”. In ambele cazuri, sansele sa ajungi la stirile serii sunt de peste 80%. In afara de a-ti oferi un bilet spre o cariera in sport sau spre aparitia in zeci de reviste, plus bonusul in admiratoare, care e defapt scopul? Nu uitati, puterea e a celor care stiu sa o foloseasca, nu a celor care stiu cum sa o castige. Sau voi va pregatiti doar pentru sezonul estival?
  
  
• sa fac pe prostul.
  
  Era si o vorba, nu te lua la cearta cu prostii pentru ca lumea nu-si va da seama care e diferenta dintre tine si ei. Asa si in cazul asta, daca te prefaci prea mult ca esti, nu esti departe de a si deveni. Mai bine nu-ti risti demnitatea doar pentru ca simti nevoia si ai slabiciunea de a te considera mereu la un nivel superior ca intelect. Prostii sunt si ei oameni si simt orice aluzie sau ironie, asa ca nu e bine sa ii tratezi in mod gresit si sa le raspunzi in ciuda. Daca iti faci ca dusman un om prost, e cazul sa te temi, el stie cel mai bine sa-ti schimbe felul in care esti vazut de ceilati si sa te atraga usor, usor, in lumea lui.
  
  
• sa trec pe rosu.
  
  Pentru pietoni intervine graba si semaforul nu e mereu primul lucru caruia sa-i acorzi interes vizual. Iti folosesti atentia si viteza la maxim si o faci. Esti invatat despre cele doua (sau trei…) culori chiar inainte de a invata sa scrii, dar daca ar fi sa-ti traiesti viata doar dupa reguli fixe, nu ar mai exista nicio diferenta intre om si robot. Si uneori ne controleaza impulsurile, bazate pe excesul de feedback al intuitiei. E un risc, in orice conditie. Si riscurile exista pentru ca cineva sa s-i le asume…
   
• sa fiu maestru canibal.
  
  Cativa au incercat. Cativa dintre cei cativa au murit. Cei drept, e destul de greu de imaginat cum unii oameni pot avea in ei mai mult decat poti sa gasesti intr-un frigider plin; sau in doua… din acest moment acesti oameni devin monstrii, nu mai mananca pentru a trai, traiesc pentru a manca, pentru a manca neincetat. Nu mai e vorba de nimic stilat in felul lor de a fi, e un masacru continuu. E o revolta impotriva oricarui fel de normalitate. Have a break, just a break!
    
• sa nu stau la coada.
  
  Iritant. Lack of respect. Mereu apare un binevoitor (pentru el) care sa-ti strice cheful, ziua, rabdarea. Mereu are pasul mai lat decat mintea, mereu sa intoarce la ceilalti cu dispretul invingatorului nemeritat, fluturand in mana premiul si ascultand duioasele ganduri vesele adresate de “piesele” acelui sir de oameni. Valabil si in cazul masinilor, doar ca aici trece si se duce…
  

Scuzata sa fie pauza luata. Am revenit, sper ca am facut-o cu aceeasi pasiune pentru a scrie si a arata cu degetul. Da, va exista si partea a treia a acestui articol. Cat de curand, sper.

O seara buna!

Curatenia de primavara

A venit luna martie, pe numele de cod: inceputul primaverii. Din pacate, chiar daca sosesti la timp cand ai programare, mai astepti dupa cate o persoana. Iarna e acea persoana, o baba deloc sprintena care a venit cu vreo 3 sacose de la piata si i-a aparut brusc un junghi. Si, chiar daca e doar un ceva incomod, femeia asta vaduva si pensionara transforma acea mica problema intr-o tragedie mondiala. Si asa ramane saraca primavara, fara nicio vina, pe un hol care pare uitat de soarta si de autoritatile locale, singura si iritata, ascultand doar rarele si galagioasele plansete ale unui bebelus si crizele de isterie ale femeii de serviciu care se afla cu un etaj mai sus. Pana se va tira babuta, vindecata si zambareata (si cu morcovi de la piata; pam pam!), sa vorbim cate ceva despre subiectul de fata.

Nu va imaginati prostii, nu am de gand sa imi fac curatenie prin lucruri si sa va spun voua interesanta si imprevizibila experienta de a pune chestii intr-un sac si fascinanta calatorie pana la primul cos de gunoi; si nici nu vreau sa va tin morala, nici sa va dau indicatii, nici sa va ofer un algoritm, nici sa va conving sa donati jucariile si cartile din copilarie la nu stiu ce orfelinat si nici sa va arat o metoda de a castiga un ban cinstit. O sa apelez un pic la imaginatie, ceea ce va rog si pe voi! Ideea e simpla, simpla rau. Cam ce instrumente curioase ai putea sa scoti la vanzare pe peluza din fata casei intr-o dimineata frumoasa si racoroasa de primavara? Sa vedem!

• Fluierul “Cheama-ma si vin”

Se mai numeste si “Cosmarul ajutorului obligatoriu”, va dati seama usor de ce. Deobicei posesorii majoritari sunt femeile de peste 30 de ani.

Alte specificatii:

Pret: 30 lei;
Garantie: 6 luni (deteriorarea cauzata de catre sot nu se admite);
Dimensiune: 25 cm lungime;
Acest produs este rezistent la apa si saliva. Nu trebuie folosit in conditii de soare excesiv, ploaie cu tequila sau in caz de avalansa. Nu il lasati la indemana copiilor. Ultilizati-l cu atentie, exista riscul de a va inneca cu el. Nu il folositi in scopuri criminale si nici pentru autosatisfacere.
Mod de utilizare: Se regleaza frecventa, se calculeaza distanta de transmitare si se verifica ceasul. Se fluiera. Se asteapta. A venit. Timpul mediu de asteptare este intre 7’ si 8’. Asigurati-va ca sunt conditii meteo cat mai bune si ca sotul nu se afla in sedinta/copilul nu se afla in timpul unui test/cainele nu se afla intr-o catelusa focoasa. A se folosi cu responsabilitate!

• Setul “Fa-ma vedeta”

Un produs foarte popular! Daca s-ar produce la scara globala, ar avea pana acum o pagina de Facebook (cu zeci de mii de fani), un spatiu rezervat in revistele de moda si o intreaga arie dedicata in ziarele zilnice romanesti renumite (din nefericire nu pe coperta si nici in pagina 5 – altele au prioritate). Cred ca si la teleshopping, unde 6 cai domnisoare vor povestii cu lacrimi in ochi cum acest set le-a schimbat viata si fiecare va termina prin a multumi si a spune “Comanda-l cu incredere, nu vei regreta”.

Alte specificatii:

Pret: 180,90 lei;
Garantie: 24h (desi studiile au demonstrat ca 97% dintre clienti deschid setul in primul sfert de ora);
Continut: In pachet este inclus un suflet parsiv, un comportament arogant si superficial si alte instrumente ultra-tehnice: un clopotel pentru a chema servitorii, cheia de la masina (optional si cea de la garaj), un dictionar care te ajuta sa inveti sa transformi cuvinte obisnuite si de uz normal in constructii pocite (adica in corcituri lexice) si ghidul de utilizare. Editia pentru fete/femei contine si un breloc in forma de hamster impaiat cu parfum de celebritate. Barbatii pot gasi, in schimb, o lista cu fetite singure dornice de companie. Ca doar asa le sade bine! In pachet puteti gasi si alte surprize.
In versiunea completa se gaseste si un ghid al celor mai scumpe si stilate restaurante, persoanele de contact ale ziarelor si o harta simplificata cu toate destinatiile de vacanta din aceasta lume. Pentru o utilizare mai usoara a acesteia, s-au scos toate granitele; orasele mai greu de pronuntat au fost inlocuite cu nume de masini renumite. Aceasta versiune vine si cu un dispozitiv de spalare a creierului. Deasemenea, in fundul cutiei puteti sa dati si peste o mica oglinda. Este utila pentru a va admira atunci cand sunteti plictisiti.
Nu il lasati la indemana copiilor rasfatati si nici a pisicutelor cu blanita roz.

• Blugii “I’m deserved to wear you”

Nu sunt inca la moda. Dar oricine poate contribui ca acest lucru sa se schimbe in curand. Se poate sa fie caracteristici mileniului 3, seculului 21 (deceniul 2). Se aude ca sunt de provenienta din sudul Coreei de Nord, insa sunt tinuti prizonieri intr-o celula din care nu poate sa scape niciun material textil descoperit vreodata; motivul, tot un zvon: au provocat depresii incurabile in randul barbatilor pentru ca dura foarte mult pana se desfaceau complet; unii au provocat explozii de vezici, in timp ce altii i-au impiedicat pe unii sa-si exprime barbatia.

Alte specificatii:

Pret: 278 lei + taxe de export;
Garantie: fara (sunt perfecti prin definitie);
Marimi: toate marimile (exceptie pentru somalezi);
Sunt universali si au foarte multe facilitati! Ii puteti purta vara; acestia absorb caldura si o transforma in energie, mentinand permanent pornit mini-ventilatorul aflat in partea de jos. Va relaxeaza muschii si va fac sa va simtiti permanent in largul vostru! Sunt extrem de utili si iarna; blugii se dilateaza invers proportional cu temperatura de afara, iar inauntru mentin o caldura placuta si o temperatura constanta. Confortul este inconfundabil!
Sistemul de securitate este de senzatie! 5 tipuri diferite de sisteme, toate independente si imposibil de spart. Exista modele pe baza de parola, altele pe baza de intrebari tip trivia si altele mai taranesti, cu lacat. Se mai numesc si blugii “Anti-viol” si se spune ca datorita lor se poate reduce cresterea numarului de chinezi intr-un mod fascinant si deopotriva dramatic in urmatorii 3 ani!
Versiunea blugi PRA (pentru Politistii Romani Adevarati) este inca in stadiu de proiect. Acestia vor oferi o arma moderna de atac-aparare prin dispozitivul anti-glont instalat precum si pentru montarea unui AK 47 pe cracul stand sau drept (in functie de preferintele fiecarui om al legii, sau mai bine zis in functie de piciorul folosit atunci cand lovesc mingea de fotbal). Pot oferi protectie maxima impotriva cainilor vagabonzi, a viespilor si a boschetilor inzestrati cu spini.
Spalarea e foarte usoara, aproape ca nici nu va trebuie apa.

Cam la aceste obiecte neinsemnate ai putea sa renunti. E trist sa renunti la ceva, dar de multe ori trebuie sa o faci. Sa nu ne plangem de mila. Vine (desi oficial a venit deja) primavara, motiv de veselie totala! Peste curatenie, peste programari la nu stiu ce saloane fictive prezente doar in inceputurile nespus de inteligente ale articolelor mele, peste grijile bazate pe faptul ca se intorc stolurile de pasari purpurii din Venezuela si Mozambic, peste problemele sentimentale, scolare si sociale, eu va urez tuturor (cititori si nu numai) o primavara senina si plina de pace, si, fetelor in special, un sincer La multi ani!;
Nu inseamna ca o sa traiti mai mult, dar e o incurajare! O urare greu de inteles. Cred ca mi-a venit o alta idee noua pentru a face un articol. Asta inseamna ca aici am cam terminat!

Voi reveni cu partea a doua a articolului Imi place in cateva zile. Sper ca acesta a iesit bine; cert e ca mi-a stors cel mai mult timp. Damn it!

Hai pa!

Imi place (1)

As fi preferat ca in seara asta sa nu scriu nimic, din simplul motiv ca sunt foarte obosit. Singurul motiv pentru care scriu asta, aici si acum, este pentru a nu pierde ideea, o idee si asa greu de retinut pe placa de memorie de sub carcasa capu’lui meu. Ma costa energie, dar imi place!

V-ati prins, am furat o mica idee de pe un alt blog si am imprumutat deviza unei melodii care face senzatie pe la noi in aceasta perioada. Reteta ideala pentru un nou articol, sa vedem cu ce ingrediente ne jucam azi si cat de “rumena” iese treaba!

Imi place mie, ne place tuturor, iti place si tie cititorule. Ca orice om, curios si nedumerit, o sa te intrebi… mai exact la ce ma refer? Raspunsul? Cam la tot, de vazut insa ce inseamna si acest intreg numit “tot”.

Va provoc la un mic joc. Totul incepe cu “Imi place” si continua cu alte continuari (un pleonasm perfect adevarat). Fiind doar un joc, nu imi scriu aici preferintele personale, ci doar unele ipotetice, ale tuturor sau poate ale nimanui. 3… 2… 1… cam asa se duc bucatelele de ciocolata, dar asa se da si startul!

[Imi place…]

• curcubeul de pe cer.

E posibil, sunt frumoase, colorate, mari, uneori cam SF… se poate insa sa treci printr-o stare de dezechilibru si ameteala, numita stiintific si betie, iar solul sa il privesti ca pe cer, cu o atentie deosebita pe care cred ca si pictorii de succes ar invidia-o. Nu, in momentul ala te uiti la o pata (mai poetic – o revarsare) de ulei care iti da senzatia ca esti in al 9-lea cer. Cert e ca iti place. Ramai acolo pana apare primul prieten si te asiguri ca toate culorile sunt in ordine. Bafta!

• sa ascult sirenele.

Daca aceasta situatie nu ar avea in sine mai multe directii, poate ar avea o explicatie simpla si bine aleasa. Nu e insa asa. Sa vedem, unii se gandesc cand spun cuvantul “sirena” la masinile de politie sau la cele de salvare (sau whatever) care nu au altceva de facut decat sa le terorizeze cerebelul. Nu-i condamn; pe cei carora le place insa, da! La asta se gandeste, iata, marea masa a populatiei. Cei mici probabil ca se gandesc la una’ Ariel, care, culmea, nu e detergent in cazul de fata! Urmatorii pe scara varstelor zboara cu gandul la o apa, transformata in limbaj chimic si introdusa cu forta pe un post de desene animate (animate si nu prea) si totodata bagata pe gat adolescentilor in formare. Altii, cu mintea mai aburita de alcool, sau doar vineti in gandire, se gandesc la vreo domnisoara care danseaza la bara. Imaginatie dom’le, dar sunt curios daca la asta ai ce asculta… in fine, unora va place sa ascultati sirene.

• sa omor furnici.

In sfarsit, o activitate care chiar mai iese din limita obisnuitului. Nu faci inchisoare pentru asta, nu iei nici diploma de ecologist, nu faci nici o fapta viteaza. Doar iti dovedesti talentul de face lucruri fara sens si de ati dovedi prostia. Ai incercat sa le spanzuri sau sa le electrocutezi?

• sa zic “nu!”.

Pacat, daca invatai sa zici asta de la inceputul vietii, te lasa doctorul sub capota mamicii tale si scapam de o pacoste. E usor sa refuzi, e usor sa negi si e usor sa iesi din situatii grele dand inapoi. Spune in continuare cuvantul magic si in felul asta o sa-ti dovedesti calitatea de neom (sau de neon, dar ai avea o valoare pe plus, deci e incorect). O sa ramai liber toata viata, iar dupa… cand il vei intreba pe Sfantul Strajer daca esti repartizat in rai… vei afla ce inseamna “a plati cu aceeasi moneda”.

• sa ma uit la ceas.

Ok, traieste-ti timpul si viata las-o altcuiva caruia sa ii pese de ea. Se poate sa ai un ceas de zeci de mii de € la mana, unul antic elvetian pe unul dintre peretii casei tale si inca unul electronic cu “n” functii pe o etajera, dar timpul se poate sa nu tina cu tine. De fiecare data cand incerci sa il sufoci, timpul iti intoarce o palma. Daca nu o face el, se ocupa sefu’, sotia sau amanta. Sau tipul de la Service. Sau mascatii. Sau cautati alta ocupatie si lasa minutele sa treaca in ritmul lor.

• sa fac legea.

Oricarei persoane careia ii place sa domine ii corespund multe calitati. Insa, tot in cazul acestor persoane, defectele par nelimitate. E usor sa dai ordine si sa te uiti in stanga si dreapta, e usor sa astepti si sa zici “mai incearca” celor care nu reusesc sa iti faca treaba la fixul fix. Atitudinea ta superioara denota o mare lipsa de respect fata de ceilalti si postura de zeu in care inca iti imaginezi ca esti va cere in curand o mica-mare revolta. Concluzia? Iti mai lipseste un bici in mana, tiranule!

• sa rad de fraieri.

Roata se intoarce, bad guy mic de statut ce esti! Cine nu munceste, nu greseste – se aplica perfect pentru tine. Daca nu ai ajuns inca in situatia de a fi la pamant, inconjurat de o multime care rade cu gura pana la urechi de tine, esti doar un anonim norocos. Ti-ai facut un scop in a trage suturi in fund, ti-ai gasit o menire in a judeca pe toti fara sa fi obligat sa faci asta. Te crezi superior, dar esti gol pe interior si de piatra la exterior. Cine rade la urma e cel care rade cel mai bine, dar si cel care chiar merita sa rada!

Aici se sfarseste prima parte. Cu morala sau fara, e un articol care trebuie sa va puna pe ganduri, macar pentru cateva secunde. Sper ca partea a doua sa fie o viziune pozitiva, dar mi-e greu sa cred ca sunt atat de putine lucruri rele pe aceasta planeta cat sa incapa doar intr-un singur exemplar. Albastrul ei caracteristic e temporar, negrul adapostit in interior poate iesi in orice moment la suprafata.

E momentul sa va las, salutari si ganduri bune! :)

PS: Nu sunt pesimist, sunt mult prea realist. Nu e vina mea, lumea e prea mare si nebuna.

Un sfert spre o parte

Titlul – un generic de film. Articolul – un scenariu simplu. Asa o sa incerc sa gandesc si eu de data asta, simplu. Mintea imi va sugera sa scriu 4 fraze, dar eu ma voi rezuma doar la a scrie una. Nu va ingrijorati, esentele tari se tin in sticlute mici!

Despre ce voi vorbi in acest articol? Cam despre tot, incerc sa spun la general cate ceva despre fiecare subiect abordat, urmand ca in articolele viitoare sa intru si in detalii si amanunte care aici nu-si au rostul.

Pentru a evita un soc lecturatic (am drepturi de autor pentru astfel de cuvinte esuate, desi violez limba romana), as specifica de la inceput ca tot ce compune acest articol sunt subiecte luate la intamplare. Dar cat de dragut, intamplarea in cazul meu are si logica! Cred ca am depasit limita de fraze… sa intram in paine, prin coaja!

Lumea de azi

Nu se va intampla ce va asteptati, nu incep sa fac comparatii intre ce au trait bunicii, strabunicii si [6x]strabunicii si ce traim noi. Am auzit destule povesti fara inceput sau fara sfarsit despre ce era odata, multe inca se bat cap in cap. Traim in acest prezent banal si original si ne formam ca oameni sub influenta noii gandiri. Suntem copiii mileniului 3 si abia am inceput sa ne jucam!

Bani, bani si un card bancar

Cu totii muncim, dar de la o anumita varsta incepem sa avem si un scop material, simtim nevoia de a umple si altceva decat capul. Lasam prostiile teoretice si invatam cum sa fim mai rapizi si cum sa obtinem maxim cu minim de efort. Pe scurt, invatam sa fim smecheri. Banii – scopul final – trag la cei care stiu sa actioneze. Daca reactionezi, esti deja al doilea.

O fotografie, cat o mie de pixeli imprastiati

Sper sa reusesc sa ajung si in acest colt artistic: pasionanta ocupatie de a imortaliza chestii – subiectele sunt nelimitate. O simpla imagine poate sa ne trezeasca emotii intense si sa ne provoace sentimente mai puternice decat majoritatea clipelor traite intr-o viata. Desigur, o simpla poza te poate pune din fotoliu dupa gratii, te poate face vedeta peste noapte si te poate motiva sa faci diverse lucruri – din nou, optiuni nelimitate.

Imaginatia. Unde mi-e muza?

As putea sa scriu si 267 de pagini despre ea. Dar in momentul asta n-o am. Ma duc s-o caut in dulap.

Sa mai si plecam. Peste strada, peste granita, peste ocean;

Cine spune ca nu ar merge in nicio calatorie… cam minte pe fata sau traieste intr-un balon cu aer cald de vreo 7 ani. Lasam acesti oameni a caror nastere a fost un dezastru mai mare decat Cernobîl ‘86. Noi, restul sau non-mutantii, gasim in aceste evadari o adevarata tactica de trai. Ce poate fi mai interesant decat sa mergi si prin alte locuri, printre alti oameni si sa simti ca, macar pentru moment, traiesti si esti liber cu adevarat?

Timp liber, activitati si hobby-uri

Cu totii avem cel putin cate o caracteristica din ultimele doua categorii. Da, stiu, mereu prima categorie (blestemata de ea) e marea buba. Iata ca ne putem forma personalitatea si putem fi identificati si dupa ceea ce facem, cand putem sa facem ceea ce vrem sa facem. S-au cam balbait degetele pe tastatura un pic… greu, greu de tot cu scrisul asta. O sa-mi spun punctul de vedere, dar… astept acest timp liber.

Muzica, filme si alti poli de interes

Nu, de asta (merge la fel de bine si astea) chiar nu pot sa trec. Ce ne-am fi facut noi, oamenii, fara acesti stimuli auditivi si vizuali? Noi ca noi, dar cum isi mai cresteau chinezii vacile pe ritmurile lui Beethoven fara muzica? Cum mai traiau libanezii fara Pokemon? Unde ajungeau mafiotii italieni fara miscarile din Matrix? Da, treaba e curioasa. Si asa va ramane. Eu pot doar sa ma apuc sa o trag de margine… poate nu o rezolv, dar macar o latesc.

Sfantul Internet si ingerii din tehnologie

Complex spus, asa cum e defapt si in realitate. Internetul are mai nou atat de multe definitii incat si preastiitorul Google mai da rateuri cand e sa-l intrebam. Ce sa mai, domnul ‘net e singurul pentru care jocul de-a soarecele si pisica aduce succes felinei. Nu exista problema fara rezolvare, castigator fara contestatari si apa de balta fara mormoloci. Nici internetul nu exista fara un pic de inovatie tehnica, era de asteptat. S-au asezat deja la coada in fata usii un aspirator, un fier de calcat si un cuptor cu microunde, propriul meu telefon i-a avertizat ca e vorba despre ei. Fals, tehnologia casnica e deja invechita. Fake move!

Cam atat pentru azi, la revedere!

Nu… e prea usor si deja e uzata replica. Plus ca e greu sa termin asa brusc, trebuie sa mai pun inca 4-5 fraze fara sens, cum v-am obisnuit.

Ei bine, da, cam spre aceste subiecte e posibil sa ma indrept. Poate ca sunt articole informative, poate sunt subiecte plictisitoare sau poate mai bine alegeti voi cum sunt si cum sunt si... cum inca mai sunt. Sper sa ating punctele lor sensibile si totodata sa nu exagerez, iar asa poate iesi ceva simplu si original. Sper, am acest scut sub forma de cuvant monosilabic. Poate v-am facut curiosi. Oricum, aceste articole au intentia de a veni periodic (nu in ritmul publicatiilor DeAgostini, la ora fixa si nici de sarbatorile legale). E posibil sa apara si alte idei, let’s see!

Hai pa!

Am imbatranit?

Cu totii imbatranim, dar ne dam mai greu seama. De data asta voi scrie o introducere foarte scurta, pentru ca de baza in acest articol va fi insiruirea (sau enumerarea) de mai jos. Numerele sunt nesemnificative, au intentia doar de a ordona cat de cat treaba.

Sa vedem care sunt, din punctul meu de vedere, semnele dupa care ne putem da seama ca imbatranim.


1. De fiecare data cand se aude un sunet mai neobisnuit, de afara, de la vecini sau de oriunde, crezi ca iti suna telefonul.
2. Incepi sa te interesezi despre pensii, desi mai ai jumatate de viata de trait pana in acel moment.
3. Politica devine principalul tau domeniu de interes. Incepi sa-ti faci foarte multi prieteni implicandu-te in discutiile cu tema politica de pe strada sau din statia de autobuz.
4. Porti mereu cu tine un pix si il folosesti doar ca sa te semnezi pe diferite acte, sa completezi taloane minune care crezi ca te pot imbogati peste noapte si, in apogeu, pentru a completa rebusuri (in faza incipienta) si sudoku (cand deja e finalul).
5. Incepi sa consideri ca mersul la piata e un hobby. Faptul ca te intorci cu mana goala certifica asta.
6. Dai uitarii pasiunile tale din tinerete si incepi sa iti duci toate colectiile in pod. Evita acest sacrificiu, te asigur ca nepotii tai nu vor fi impresionati de fabuloasa ta colectie; cu atat mai putin, nu te baza ca o vor si continua!
7. Toate povestile spuse de tine au un inceput monoton. Vocea ta e trista si incepi sa fi nostalgic. La fiecare sfarsit de poveste prietenii te consoleaza... nu pentru ca era cazul, doar te-ai implicat sentimental intr-un documentar despre viata din Africa. Nu-ti face griji, si ei merg tot pe urmele tale, asa ca poti sa-i consolezi.
8. Eroii tai si modelele tale din tinerete incep sa se retraga, rand pe rand; unii incep deja sa si moara.
9. Petrecerile de odata se transforma in intalniri de grup; alcoolul de odata s-a temperat, iar paharele devin din ce in ce mai mici.
10. Nu mai ai haine pentru servici, haine pentru acasa, haine pentru plimbare, haine pentru "ieseala". Ai un singur tip de haine, difera doar culoarea si lungimea. Incepi sa-i zici stil vestimentar.
11. Realizezi ca timpul tau liber e mult prea liber; incepi sa mergi la pescuit din ce in ce mai des si iti rogi prietenii sa te invete sah (daca nu stii deja).
12. Nu mai e nevoie sa iti amintesti unde ai pus telefonul, cheile de la masina sau cardul cand pleci undeva; in schimb, de acum iti faci griji pentru ochelari sau pentru proteza.
13. Incepe sa te preocupe sanatatea din ce in ce mai mult. Suplimentele cu sfaturi din diverse reviste sunt preferatele tale!
14. Acorzi o deosebita importanta parcurilor. Te opresti si iti dai seama ca mai trebuie sa si respiri, asa, din cand in cand. Te asezi pe banca, dar de multe ori nici nu verifici daca mai e cineva pe acolo.
15. Mersul tau e din ce in ce mai lent si obosesti din orice efort, cat de mic ar fi el. Singurul sport pe care inca il mai practici e ridicarea ziarului (coborarea lui e optionala).
16. Primul lucru pe care il faci intr-o conversatie telefonica e sa oftezi. Daca te intreaba cineva de ce o faci, spui ca i s-a parut.
17. Cand vezi o persoana vizibil mai tanara pe strada, spui cu multa pasiune si incredere: "generatia asta de copii e asa de diferita fata de a noastra... noi parca eram mai linistiti!"
18. Incepi sa inlocuiesti adjectivul "tupeist" cu "diavolesc" si cuvantul "multumesc!" cu "sa traiesti". Sunt doar doua exemple, situatia e mult mai grava!


Din pacate, nu cred ca se pot verifica foarte bine aceste idei. Asta pentru ca nu cred ca am cititori de varsta necesara. Nici nu am avut acest scop, ele se pot testa foarte usor pe parinti sau pe orice alt prieten de familie (cum nu-mi place exprimarea, dar sunt nevoit de instinct sa o folosesc, o sa spun si varianta adevarata - individ cunoscut). Haideti sa incercam tot timpul sa le evitam si sa le eliminam! Haideti sa ramanem mereu tineri si cu mintea curata!

Libertatea inseamna sa faci imposibilul impus de altii posibil!

Oare, oare?

Cateodata mi-e greu sa inteleg unele lucruri, iar uneori explicatiile devin ele insasi de neinteles. Stiu si stiti: toata ziua ne survoleaza creierii vesnicul "de ce?" si derivatele lui.

Probabil cu totii ne-am intrebat intr-o buna zi: "ce este aceea o intrebare?", "cum apare?", iar pentru persoanele dereglate (ca altfel nu se pot numi), "de ce eu, de ce mie?"... de ce avem mereu ceva care sa ne trezeasca constiinta, de ce exista mereu ceva ce nu stim? Intrebari normale care apar in momente anormale, cand ne streseaza gandul de a afla ce se intalmpla cu noi, sau mai exact cu lumea in care traim.

In cazul asta, rezolvarile sunt problema. Cu cat te chinui mai mult sa afli ceva, noi intrebari, agasante si deopotriva misterioase, iti ies in cale si te indeparteaza de scopul principal. De ce traim, noi, in aceasta atmosfera plina de atatea neintelesuri, de atatea lucruri care nu se leaga? De ce, de fiecare data cand aflam un raspuns, apar alte intrebari? Da, sunt multe dileme, eu nu pot decat sa va atrag atentia ca ele exista si ca oricand pot sa va provoace... de la nesiguranta si teama pana la durere interioara. Oricand pot aparea efecte negative si nu va puteti adresa nici medicului si nici farmacistului. Poate chiar nimanui!?

Dar, pana la urma... si aceasta neliniste are farmecul ei, pentru ca omul toata viata invata si incearca sa afle ce trebuie sa stie. Asta daca e sa vedem lucrurile in mod pozitiv. Nu suntem roboti, deci suntem si trebuie sa fim limitati in toate.

Cred ca ar fi utila si o mica clasificare, asa, o idee personala. Avem de-a face cu doua feluri de intrebari: curiozitati si enigme. Intrebarile simple (sau curiozitatile) isi gasesc deobicei solutia in mod accidental. Nu ne tortureaza gandul ca nu le gasim un raspuns si nici nu ne deruteaza intr-o mare masura. E clar, nici aflarea raspunsurilor nu e o mare realizare, doar o implinire de scurta durata. Cum a venit, asa si trece! Partea a doua e problema, si inca una importanta! De cele mai multe ori nu putem sa le elucidam fara ajutor suplimentar. Si ar mai fi o problema in plus: si raspunsurile lor ne afecteaza puternic... deci in situatia asta doar buturuga mare rastoarna carul mic si toti cersetorii se aduna sa fure din el...

Tot acest sistem complicat, atat in teorie cat si in practica, e de datoria noastra sa il controlam. Fiecare isi stie rolul, fiecare stie care e punctul sau de plecare. Pana la anumit moment totul e individual, dupa care doar calitatea persoanelor implicate si un strop de inteligenta vor face totul!

Intotdeauna urmatoarea intrebare va porni din ultimul raspuns...

Nimic decat adevarul

Nu, nu e vorba despre mine, poate un etern si neinteresant anonim. Ne priveste pe fiecare, e viata tuturor in joc. Milioane de suflete, mii de familii, sute de zone si zeci de state, toate exista si toate alcatuiesc aceasta lume.
De ce sa stam degeaba, ce sa asteptam? Va invit sa cititi o scurta povestioara... se sfarseste cu o mica invatatura pentru fiecare persoana!

E o lume fictiva si indiferenta, ma simt exilat desi mereu in jurul meu se afla foarte multa lume. Nu ma simt in largul meu, dar incerc sa par cat mai interesat, desi nu sunt. Toate astea pentru ca mi-am ales drumul meu. Eu, a fost alegerea mea, a fost o alegere luata doar de mine. Calatoresc stingher pe o sosea pustie, inca in stare buna, dar e totusi parasita. Vantul nu bate, totul e de un calm stanjenitor. Parca ma simt vinovat pentru alegerea mea, dar sunt responsabil pentru ea. Merg mai departe. Cu timpul, strada are din ce in ce mai multe gropi. Vantul incepe sa bata, pe urma se inteteste. Incep sa dispara toate semnele de circulatie, am patruns intr-un teritoriu nestiut de pe lumea asta. Vantul se inteteste, soseaua se transforma in drum pietros. In curand incepe o furtuna, nu se mai vede nimic de praf, cert e doar ca nu mai sunt nici macar pe o poteca, merg in nestire. Dar stiu un lucru: pentru asta sunt aici, nu pot fugi, nu ma pot intoarce. Trebuie sa avansez pana imi pierd si ultima resursa de energie, pentru ca nu am voie sa cedez. Pamantul de sub mine incepe sa crape... nu mai am cum sa ma sustin la suprafata. Tot ce trebuie sa fac e sa realizez ca trebuie sa lupt, e in joc viata mea. Fug, ma impiedic, cad, ma ridic si fug din nou. Trebuie sa scap, nu am altceva de facut. Cerul se intuneca, il vad printre avalansele de nisip si praf. Simt o nervozitate excesiva in tot ceea ce ma inconjoara. Sa fie natura? Nu, natura e inofensiva. Cineva o controleaza... e tot acel cineva care ma testeaza. E testul meu, doar al meu. Sunt inconjurat de lanturi de dezastre, dar inca sunt liber si ma pot lupta!
Am trecut de pericole, acum am saltul final. Il reusesc? Am supravietuit. Nu-l reusesc? Dar nu trebuie gandit asa, niciodata!

Am reusit!


In acest moment am demonstrat cine sunt si de ce exist. Mi-am terminat testul si am inceput sa-mi creez o lista de obiective, sa-mi pun viata intr-o ordine corecta. Acum sunt cine trebuia sa fiu, acum stiu ce trebuia sa fi stiut. Acum sunt eu, acum stiu cine sunt ei. Cunosc lumea si ma inteleg foarte bine cu cei testati. Acum sunt in lumea mea, de data asta in cea reala.

Dupa ce ati citit tot, poate unii dintre voi imi dati dreptate. Hai sa incercam sa facem ceva, doar sa incercam! De ce sa nu ne decidem noi soarta, acum, cat inca avem aceasta sansa? Cine ne poate garanta ca povestioara, cu un alt personaj, va avea acelasi sfarsit? Nu oricine are ambitie si inversunare si nu oricine lupta pentru viata sa pana la capat. Doar impreuna putem sa avem, din start, viziunea reusitei.

Orice drum pe care pornesti impreuna cu cineva este intotdeuna mai scurt!

A fost odata... acum mai e?

Acesta cred ca este primul meu articol. "Cred", pentru ca am avut nevoie de ceva timp pentru a ma decide daca merita sa scriu despre acest subiect, unul potrivit din multe puncte de vedere, dar destul de greu de atins si imposibil de controlat in totalitate.

Deci, pe scurt, e vorba despre o poveste. Povestea dragostei, legenda pe care oamenii din ziua de azi au dus-o la extrem si i-au largit perspectivele, lasand in urma puritatea si integritatea caracteristica.
E un subiect greu de prezentat, pentru ca tot ce poate fi scris este o idee personala, unica si poate insuficient de bine spusa. Pana la urma provine din sentimente, care nu pot fi spuse, nu pot fi explicate, nu pot fi scrise.

Totul este insa un cumul de amanunte triste. Dragostea a devenit un produs, si-a pierdut profunzimea. Dragostea se cumpara, se imparte si se alege. Ce a fost odata mana destinului e acum o retea de lucruri nu prea intamplatoare. Dragostea nu mai trece nici prin stomac si nici Cupidon nu mai infige sageti in inima. Guverneaza doar gusturile, mofturile si interesele, iar toate acestea graviteaza in jurul portofelului. Pardon, in jurul circumferintei sulului de bani. De ce? Nu e treaba mea.

Ce conteaza mai departe? Pentru cazurile triste, de alergat in jurul cozii, nimic, cu absolut in fata. Pentru restul, credinta ca inca mai exista si speranta ca pot atinge acest varf, ca pot urca o scara cu multe trepte lipsa si cu restul de trepte foarte subrede. Se poate, pentru oamenii curajosi, cu mintea, nu cu pumnul. Pentru cei care traiesc pentru a cunoaste si pentru a face ceva in viata, nu pentru cei cu spatele asigurat si cu tupeul cat ignoranta lor de mare. Pentru cei visatori si ambitiosi, nu pentru cei nepasatori si delasatori. Pentru ca dragostea e o lupta in societate, nu un dans in doi. Si pentru ca doar unele persoane sunt in stare sa pastreze cel mai de pret dar in cel mai sigur loc: in suflet.

Dragostea. Un singur cuvant, contestat, dar pretuit; un singur gand, indepartat, dar reaparut; un simplu simt, invidiat, dar si admirat.

Tot ce poate aparea in continuare va trece in partea de barfa sociala. Deci iau o pauza pentru a putea spune sfarsit pentru acest articol.
Nu si in dragoste, unde e punct si de la capat.